no comment...
miercuri, 31 martie 2010
joi, 25 martie 2010
Vreau o minune!
Azi ma simt plouata rau, in ciuda vremii frumoase. Usor ciufuta si categoric neapreciata. Poate pt ca am renuntat la unghiutele rosii, cine stie? Trece....sper.
Totusi, sunt putin ingrijorata. Parca nu mai am energie sa ma intereseze lucruri, sa ma mire prea tare sau sa ma pasioneze. Nu mai am entuziasm. Slava Domnului ca inca ma mai distreaza niste lucruri. Unele fara sa fie cazul presupun. Asta e o etapa in maturizare sau oboseala? Sictir pur sau nevoie de restart? Nu-mi dau inca seama.
Deci da, ar fi cazul unei minuni. Nu vreau sa ploua cu bani (nu as avea nimic impotriva desigur) sau sa apara niste baieti frumosi pe niste cai albi. Sunt modesta.
O minune mica se poate la fata? Se cam exclud termenii, dar sa incercam. Eu astept.
Pana atunci, mai ascult o data melodia de azi http://www.youtube.com/watch?v=fpZCR731_lY
PS Baiatu asta Bitman seamana fizic din ce in ce mai mult cu tata...parerea mea. Tata e baiat frumos, cu alte capitole sta mai slabut.
PPS A fost super la concert!
Hai inca una mica, sa ma motivez sa vin si maine la serv :) http://www.youtube.com/watch?v=7QhJBIMzJgg&feature=related Melodie, desigur.
Totusi, sunt putin ingrijorata. Parca nu mai am energie sa ma intereseze lucruri, sa ma mire prea tare sau sa ma pasioneze. Nu mai am entuziasm. Slava Domnului ca inca ma mai distreaza niste lucruri. Unele fara sa fie cazul presupun. Asta e o etapa in maturizare sau oboseala? Sictir pur sau nevoie de restart? Nu-mi dau inca seama.
Deci da, ar fi cazul unei minuni. Nu vreau sa ploua cu bani (nu as avea nimic impotriva desigur) sau sa apara niste baieti frumosi pe niste cai albi. Sunt modesta.
O minune mica se poate la fata? Se cam exclud termenii, dar sa incercam. Eu astept.
Pana atunci, mai ascult o data melodia de azi http://www.youtube.com/watch?v=fpZCR731_lY
PS Baiatu asta Bitman seamana fizic din ce in ce mai mult cu tata...parerea mea. Tata e baiat frumos, cu alte capitole sta mai slabut.
PPS A fost super la concert!
Hai inca una mica, sa ma motivez sa vin si maine la serv :) http://www.youtube.com/watch?v=7QhJBIMzJgg&feature=related Melodie, desigur.
Pai chiar asa
Intr-un apartament al unui bloc select de locuinte locuieste o fata batrina. O vecina o intreaba mereu de ce nu se casatoreste, de ce nu-si gaseste si ea un barbat cumsecade.
- De ce? raspunde batrina domnisoara. Doar am un ciine, un papagal si o pisica. Astea-mi sunt destule pina peste cap.
- Dar, totusi, aceste animale nu pot tine loc de sot.
- Cum sa nu? Ciinele miriie mereu, papagalul injura toata ziua, iar pisica-i plecata toata noaptea.
PS Asta ca sa nu ma mai tot intrebati de ce nu ma marit....
- De ce? raspunde batrina domnisoara. Doar am un ciine, un papagal si o pisica. Astea-mi sunt destule pina peste cap.
- Dar, totusi, aceste animale nu pot tine loc de sot.
- Cum sa nu? Ciinele miriie mereu, papagalul injura toata ziua, iar pisica-i plecata toata noaptea.
PS Asta ca sa nu ma mai tot intrebati de ce nu ma marit....
luni, 22 martie 2010
Mai tare ca bancu'
Sper sa nu fiu acuzata de plagiat, dar mi-au dat deja lacrimile de ras isteric!
Deci NU sunt eu autorul, da?
"Si-mi ia lama Bic Comfort. Intalnirea era ieri. Ma prezint la chiuveta, ud bine moaca si barba cu apa calda, dau din belsug cu spuma, las sa intre in obrajori sa aiba efect. Scot Bicul din teaca si-l trec lejer peste obraji. Asteptand senzatia de Confort, promisa de numele lamei. Si vad ca nu prea aluneca. Se oprea in firu’ barbii ca un topor de cauciuc intr-o tulpina de baobab. Mai sa fie… Pai unde-i comfortu?! Insist. Si trag mai tare. Atunci a aparut senzatia de confort total. Imi simteam obrazul cam ca o lamaie data prin razatoare. Ca si cum m-as fi barbierit cu o scandura plina de cuie. Opa, mai usurel ca ma sinucid la chiuveta!
Si am tras mai usurel. Dar daca trageam usurel, barba era luata strict aleatoriu, probabil in functie de cum se simtea lama bine. Adicatelea confortul ei, nu al meu. Obrazul meu arata ca tinerele domnite interbelice ce se iubisera cu ofiteri germani si erau tunse chilug in pietele publice. Dar se putea si mai rau. Pentru ca in ciuda eforturilor sustinute si a senzatiei totale de disconfort, inca nu-mi daduse sangele. Si am continuat barbierirea, trebuia s-o finalizez, intalnirea aia importanta incepea intr-o ora.
Cumva am finalizat, tot capul imi pulsa, parca era un chibrit care arsese. Un chibrit fara ochi. Si atunci a inceput. Sangerearea. Stropi grasuti au inceput sa apara peste tot. Obraji, dar in special zona gatului. Mi se umpluse de sange. Mii de pori fusesera retezati. Ori probabil Bic-ul smulsese firul din radacina si descatusase raurile de sange visiniu. Inainte sa ma prabusesc, am spalat repede cu apa rece. Cica sa inchid porii. N-am inchis nimic. Sangele iesea, iesea, iesea. Sa vazi ca mor ca un nemernic ucis de lama Bic… Confort… Ok, nu muream, v-am zis ca nu exagerez, dar nici bine nu-mi era. Nu puteam sa merg la intalnire ca o victima a vampirilor. Parea ca io ramasesem ultimul om din lume si toti vampirii ma muscasera pe mine de gat.
Am bagat after shave. Valuri valuri. Sa opreasca hemoragia. Dar parfumatul lichid se amesteca cu sangele-mi cald si se formase o treaba roz. Si parfumata. Mi-am invaluit gatul in hartie igienica. Si am stat nitel. Dar eram deja in intarziere. Dupa cateva minute am luat hartia. Inundatia rosie se mai oprise. Am mai spalat o tura cu after shave, gatul mi se inflamase pe dinafara, capatase proportii, parca ridicasem haltere cu capul toata ziua.
Dar nu mai sangeram, nu eram nevoit sa imi leg un garou de gat si sa anunt la intalnire ca-s Fashion. Si asta se poarta. Colier de cauciuc, binse strans, care bulbuca ochii pentru scoaterea in evidenta la sptrancenelor."
Frate....N-am ma ras de mult asa! Zau!
Deci NU sunt eu autorul, da?
"Si-mi ia lama Bic Comfort. Intalnirea era ieri. Ma prezint la chiuveta, ud bine moaca si barba cu apa calda, dau din belsug cu spuma, las sa intre in obrajori sa aiba efect. Scot Bicul din teaca si-l trec lejer peste obraji. Asteptand senzatia de Confort, promisa de numele lamei. Si vad ca nu prea aluneca. Se oprea in firu’ barbii ca un topor de cauciuc intr-o tulpina de baobab. Mai sa fie… Pai unde-i comfortu?! Insist. Si trag mai tare. Atunci a aparut senzatia de confort total. Imi simteam obrazul cam ca o lamaie data prin razatoare. Ca si cum m-as fi barbierit cu o scandura plina de cuie. Opa, mai usurel ca ma sinucid la chiuveta!
Si am tras mai usurel. Dar daca trageam usurel, barba era luata strict aleatoriu, probabil in functie de cum se simtea lama bine. Adicatelea confortul ei, nu al meu. Obrazul meu arata ca tinerele domnite interbelice ce se iubisera cu ofiteri germani si erau tunse chilug in pietele publice. Dar se putea si mai rau. Pentru ca in ciuda eforturilor sustinute si a senzatiei totale de disconfort, inca nu-mi daduse sangele. Si am continuat barbierirea, trebuia s-o finalizez, intalnirea aia importanta incepea intr-o ora.
Cumva am finalizat, tot capul imi pulsa, parca era un chibrit care arsese. Un chibrit fara ochi. Si atunci a inceput. Sangerearea. Stropi grasuti au inceput sa apara peste tot. Obraji, dar in special zona gatului. Mi se umpluse de sange. Mii de pori fusesera retezati. Ori probabil Bic-ul smulsese firul din radacina si descatusase raurile de sange visiniu. Inainte sa ma prabusesc, am spalat repede cu apa rece. Cica sa inchid porii. N-am inchis nimic. Sangele iesea, iesea, iesea. Sa vazi ca mor ca un nemernic ucis de lama Bic… Confort… Ok, nu muream, v-am zis ca nu exagerez, dar nici bine nu-mi era. Nu puteam sa merg la intalnire ca o victima a vampirilor. Parea ca io ramasesem ultimul om din lume si toti vampirii ma muscasera pe mine de gat.
Am bagat after shave. Valuri valuri. Sa opreasca hemoragia. Dar parfumatul lichid se amesteca cu sangele-mi cald si se formase o treaba roz. Si parfumata. Mi-am invaluit gatul in hartie igienica. Si am stat nitel. Dar eram deja in intarziere. Dupa cateva minute am luat hartia. Inundatia rosie se mai oprise. Am mai spalat o tura cu after shave, gatul mi se inflamase pe dinafara, capatase proportii, parca ridicasem haltere cu capul toata ziua.
Dar nu mai sangeram, nu eram nevoit sa imi leg un garou de gat si sa anunt la intalnire ca-s Fashion. Si asta se poarta. Colier de cauciuc, binse strans, care bulbuca ochii pentru scoaterea in evidenta la sptrancenelor."
Frate....N-am ma ras de mult asa! Zau!
La ce m-am tavalit de ras
...sau sa invatam de la altii vol2
"Si cum nu mi-am gasit bricheta, am recurs la bricheta universala: aragazul. Si am scaparat flacara duduitoare, am tras cu nesat, si am simtit un miros ciudat: de porc parlit. Si mi-am adus aminte de momentele in care bunicul taia porcul de Craciun, si io, copil, priveam fermecat cum baga pumnalul in gatul godacului, il scurge de sange, il parleste cu 3 baloti de paie si apoi imi da sa mananc soric. Ori ureche.
Si, simtind io fumul ala ciudat, mi-am zis ca-i semn de primavara – nu de Craciun. Ca oamenii s-au apucat sa-si arda gunoaiele prin curti. Si poate miristile ca poate vin tatarii, nu am de unde sa stiu.
Si mi-am fumat tigara, si am coborat la masina, dat drumul la motor, aruncat privire in oglinda pentru ultimele retusuri faciale inainte de intalnire. Si atunci am vazut: bretonul meu, in straturile superficiale, arata ca si cum as fi fost lovit de fulger. Un fulger bland, ce totusi si-a propus sa ma crute. Dar recunosc ca aratam sauvage. Adica wilde. Sa fug sus sa ma autotund nu mai aveam timp. Ca-l petrecusem fumand cuminte, sub bretonul lovit de traznetul aragazului. Asa ca m-am autojumulit nitel, cat sa nu arat ca si cum mi-as fi facut un permanent cu solutie expirata in 1912."
Io am patit odata asa incercand sa-mi usuc parul fara feon....:) Genial!
Desi nu e banc, am ras mai mult ca la unul; ceea ce arata ca viata bate bancul.
"Si cum nu mi-am gasit bricheta, am recurs la bricheta universala: aragazul. Si am scaparat flacara duduitoare, am tras cu nesat, si am simtit un miros ciudat: de porc parlit. Si mi-am adus aminte de momentele in care bunicul taia porcul de Craciun, si io, copil, priveam fermecat cum baga pumnalul in gatul godacului, il scurge de sange, il parleste cu 3 baloti de paie si apoi imi da sa mananc soric. Ori ureche.
Si, simtind io fumul ala ciudat, mi-am zis ca-i semn de primavara – nu de Craciun. Ca oamenii s-au apucat sa-si arda gunoaiele prin curti. Si poate miristile ca poate vin tatarii, nu am de unde sa stiu.
Si mi-am fumat tigara, si am coborat la masina, dat drumul la motor, aruncat privire in oglinda pentru ultimele retusuri faciale inainte de intalnire. Si atunci am vazut: bretonul meu, in straturile superficiale, arata ca si cum as fi fost lovit de fulger. Un fulger bland, ce totusi si-a propus sa ma crute. Dar recunosc ca aratam sauvage. Adica wilde. Sa fug sus sa ma autotund nu mai aveam timp. Ca-l petrecusem fumand cuminte, sub bretonul lovit de traznetul aragazului. Asa ca m-am autojumulit nitel, cat sa nu arat ca si cum mi-as fi facut un permanent cu solutie expirata in 1912."
Io am patit odata asa incercand sa-mi usuc parul fara feon....:) Genial!
Desi nu e banc, am ras mai mult ca la unul; ceea ce arata ca viata bate bancul.
Sa invatam de la altii
"Despre INCEPUT in Personal Branding
Cristina Ratiu,2010-03-03
Traim intr-o lume a competitiei, fie ca e cu noi insine, fie ca e cu cei din jur. Traim sa ne facem remarcati. Prin toate mijloacele posibile. E un drum sinuos si plin de provocari. Vrem sa fim primii si vrem sa ne distingem de ceilalti. Pentru o sansa in plus, pentru un job mai bun si implicit platit mai bine, pentru o viata mai usoara si de ce nu, pentru propriul ego.Cum ajungem totusi sa ne identificam din multime? Prin construirea pas cu pas a unui Brand Personal. Ce inseamna asta si ce este un Brand Personal? Pai sa o luam pe pasi! In primul rand, un Brand personal este....PERSONAL :), inseamna ca te reprezinta, ca nu faci lucrurile fortat! Cand simti fortare, clar nu faci ce trebuie!In al doilea rand dar pe aceeasi idee, inseamna ca ai voie sa iei lucruri predate in carti dar sa le adaptezi la persoana ta. Inseamna ca iti dai voie sa fii asa cum esti, altfel spus, implica sinceritate, atat fata de tine cat si fata de cei cu care interactionezi. Implica autocunoastere ca sa poti incepe dintr-un anumit punct sa te transformi intr-un NUME sau un brand de succes.Sunt putini cei care stiu una si buna: “eu cand ma fac mare vreau sa devin.......” si care tin aceasta idee o viata intreaga. Intreaga lor munca si energie se canalizeaza pe ajungerea la acea “destinatie”. Brandingul este aproape nativ la acesti oameni, motivarea este evidenta pentru ca scopul este clar de la inceput. Atingerea scopului se face prin perfectionare si prin construire, pas cu pas, a unui om capabil sa se identifice cu acesta. Cred cu tarie ca acesti oameni sunt un brand in sine, actiunile si modul lor de gandire ii recomanda, exprima “eu sunt........” sau “eu vreau sa devin......”, in exterior trezesc admiratie pentru determinare, forta interioara si claritate “da, dar tu ai stiut mereu ca asta vrei sa faci!”. Ajung astfel la cealalta categorie, a oamenilor care nu sunt la fel de norocosi, carora le lipseste din varii motive aceasta claritate, cei care nu stiu ce vor sa faca in viata. Acestia aleg in cel mai bun caz sa mearga cu valul vietii, urmarind unde ii duce acesta dar fara un scop precis, sau, in cel mai rau caz, aleg sa bata pasul pe loc din confuzie. Ei bine...si acesti oameni pot sa se transforme intr-un brand. E chiar mai simplu decat ne imaginam. Indiferent in ce categorie ne incadram, pentru a ajunge la destinatia numita succes trebuie sa plecam dintr-un punct. Acel punct ar trebui sa fie ancorarea in realitate: unde ma pozitionez eu acum? Evaluarea proprie este, poate, cel mai important pas. Cum vrei sa ajungi undeva daca nu stii de unde pleci? :) E momentul sa iei un pix si o foaie si sa te deconectezi o jumatate de ora de tot ce este in jur. Stai tu cu persoana ta! Incepe evaluarea:* urmatoarele lucruri ma caracterizeaza ca profesionist.......(fa o lista de maxim 5 lucruri, dupa care roaga 2 – 3 colegi sa te ajute si sa faca si ei cate una despre tine. Daca ceea ce iti spun ei nu coincide cu ceea ce te asteptai sa auzi nu e cazul sa te superi. Inseamna ca trebuie sa gasesti o cale prin care sa expui mai mult “profesionistul” pe care il vezi tu. Lucrurile negative ar trebui corectate, dar deocamdata sa ne axam pe ce “pachet” livrezi)* locul meu de munca actual prezinta urmatoarele oportunitati de dezvoltare..........(maxim 5 lucruri)* in ultimele 6 luni simt ca am invatat lucruri noi? Daca da fa o lista cu ele. Vizualizarea ajuta la mobilizare si motivare* am adaugat la CVul meu in ultimele 6 luni urmatoarele aspecte.........* simt ca am facut progrese la...........(lucruri de ordin interior sau exterior)* cercul meu de cunostinte s-a marit cu..........(numar de persoane)* ma fac cunoscut public prin.........Evaluarea nu este usoara, nu te astepta sa o faci in 5 minute. E posibil sa iti amintesti lucruri si mai tarziu. Trece-le pe lista. E un truc simplu daca putem spune asa: te va ajuta mereu sa fii pozitiv. Te face sa te opresti si sa constientizezi prezentul la care te raportezi. Daca nu reusesti sa treci 5 lucruri la fiecare aspect, nu te speria! Ai trecut cel putin 2? Esti pe un drum bun! Locul tau de munca ofera posibilitati si acestea au unde sa se dezvolte: pe substratul numit TU! Pe acest substrat incepe construirea brandului personal. Pastreaza lista “prin apropiere” iti va aminti mereu ca ai de ce sa te transformi intr-un brand complex: ai pe ce sa construiesti!Odata stabilite aceste criterii poti trece la pasul urmator: scrie un anunt de jumatate de pagina al brandului tau personal! Cum ai vrea sa sune? Cum suna el de fapt? Ce “pachet” pui la dispozitie? Fii sincer, lucrurile enumerate mai sus iti vor sta la baza. Tinta ta va fi sa ajungi in punctul in care anuntul sa sune asa cum iti doresti. Fa liste cu lucruri “de facut”, gaseste contacte noi, stabileste un plan de actiune, orice te pune in miscare catre atingerea acelui punct in care sa spui: sunt ce mi-am dorit! Fiecare are libertatea de a alege propria metoda. Asta e partea de “personal”. Important este sa depui un efort sustinut si minim. Daca iti stabilesti un lucru, incearca sa te tii de el! Fii organizat!Multa bafta si curaj! "
Cristina Ratiu,2010-03-03
Traim intr-o lume a competitiei, fie ca e cu noi insine, fie ca e cu cei din jur. Traim sa ne facem remarcati. Prin toate mijloacele posibile. E un drum sinuos si plin de provocari. Vrem sa fim primii si vrem sa ne distingem de ceilalti. Pentru o sansa in plus, pentru un job mai bun si implicit platit mai bine, pentru o viata mai usoara si de ce nu, pentru propriul ego.Cum ajungem totusi sa ne identificam din multime? Prin construirea pas cu pas a unui Brand Personal. Ce inseamna asta si ce este un Brand Personal? Pai sa o luam pe pasi! In primul rand, un Brand personal este....PERSONAL :), inseamna ca te reprezinta, ca nu faci lucrurile fortat! Cand simti fortare, clar nu faci ce trebuie!In al doilea rand dar pe aceeasi idee, inseamna ca ai voie sa iei lucruri predate in carti dar sa le adaptezi la persoana ta. Inseamna ca iti dai voie sa fii asa cum esti, altfel spus, implica sinceritate, atat fata de tine cat si fata de cei cu care interactionezi. Implica autocunoastere ca sa poti incepe dintr-un anumit punct sa te transformi intr-un NUME sau un brand de succes.Sunt putini cei care stiu una si buna: “eu cand ma fac mare vreau sa devin.......” si care tin aceasta idee o viata intreaga. Intreaga lor munca si energie se canalizeaza pe ajungerea la acea “destinatie”. Brandingul este aproape nativ la acesti oameni, motivarea este evidenta pentru ca scopul este clar de la inceput. Atingerea scopului se face prin perfectionare si prin construire, pas cu pas, a unui om capabil sa se identifice cu acesta. Cred cu tarie ca acesti oameni sunt un brand in sine, actiunile si modul lor de gandire ii recomanda, exprima “eu sunt........” sau “eu vreau sa devin......”, in exterior trezesc admiratie pentru determinare, forta interioara si claritate “da, dar tu ai stiut mereu ca asta vrei sa faci!”. Ajung astfel la cealalta categorie, a oamenilor care nu sunt la fel de norocosi, carora le lipseste din varii motive aceasta claritate, cei care nu stiu ce vor sa faca in viata. Acestia aleg in cel mai bun caz sa mearga cu valul vietii, urmarind unde ii duce acesta dar fara un scop precis, sau, in cel mai rau caz, aleg sa bata pasul pe loc din confuzie. Ei bine...si acesti oameni pot sa se transforme intr-un brand. E chiar mai simplu decat ne imaginam. Indiferent in ce categorie ne incadram, pentru a ajunge la destinatia numita succes trebuie sa plecam dintr-un punct. Acel punct ar trebui sa fie ancorarea in realitate: unde ma pozitionez eu acum? Evaluarea proprie este, poate, cel mai important pas. Cum vrei sa ajungi undeva daca nu stii de unde pleci? :) E momentul sa iei un pix si o foaie si sa te deconectezi o jumatate de ora de tot ce este in jur. Stai tu cu persoana ta! Incepe evaluarea:* urmatoarele lucruri ma caracterizeaza ca profesionist.......(fa o lista de maxim 5 lucruri, dupa care roaga 2 – 3 colegi sa te ajute si sa faca si ei cate una despre tine. Daca ceea ce iti spun ei nu coincide cu ceea ce te asteptai sa auzi nu e cazul sa te superi. Inseamna ca trebuie sa gasesti o cale prin care sa expui mai mult “profesionistul” pe care il vezi tu. Lucrurile negative ar trebui corectate, dar deocamdata sa ne axam pe ce “pachet” livrezi)* locul meu de munca actual prezinta urmatoarele oportunitati de dezvoltare..........(maxim 5 lucruri)* in ultimele 6 luni simt ca am invatat lucruri noi? Daca da fa o lista cu ele. Vizualizarea ajuta la mobilizare si motivare* am adaugat la CVul meu in ultimele 6 luni urmatoarele aspecte.........* simt ca am facut progrese la...........(lucruri de ordin interior sau exterior)* cercul meu de cunostinte s-a marit cu..........(numar de persoane)* ma fac cunoscut public prin.........Evaluarea nu este usoara, nu te astepta sa o faci in 5 minute. E posibil sa iti amintesti lucruri si mai tarziu. Trece-le pe lista. E un truc simplu daca putem spune asa: te va ajuta mereu sa fii pozitiv. Te face sa te opresti si sa constientizezi prezentul la care te raportezi. Daca nu reusesti sa treci 5 lucruri la fiecare aspect, nu te speria! Ai trecut cel putin 2? Esti pe un drum bun! Locul tau de munca ofera posibilitati si acestea au unde sa se dezvolte: pe substratul numit TU! Pe acest substrat incepe construirea brandului personal. Pastreaza lista “prin apropiere” iti va aminti mereu ca ai de ce sa te transformi intr-un brand complex: ai pe ce sa construiesti!Odata stabilite aceste criterii poti trece la pasul urmator: scrie un anunt de jumatate de pagina al brandului tau personal! Cum ai vrea sa sune? Cum suna el de fapt? Ce “pachet” pui la dispozitie? Fii sincer, lucrurile enumerate mai sus iti vor sta la baza. Tinta ta va fi sa ajungi in punctul in care anuntul sa sune asa cum iti doresti. Fa liste cu lucruri “de facut”, gaseste contacte noi, stabileste un plan de actiune, orice te pune in miscare catre atingerea acelui punct in care sa spui: sunt ce mi-am dorit! Fiecare are libertatea de a alege propria metoda. Asta e partea de “personal”. Important este sa depui un efort sustinut si minim. Daca iti stabilesti un lucru, incearca sa te tii de el! Fii organizat!Multa bafta si curaj! "
vineri, 19 martie 2010
Vineri...19
Vineri - cald si bine (sunt deci o poeta); si SOARE (poezie cu vers alb)!!!
Muzichia zilei: Daca nu esti...asta e! http://www.youtube.com/watch?v=HTwfiZP3DoI&feature=related
Citatul zilei: If there is anything the nonconformist hates worse than a conformist, it's another nonconformist who doesn't conform to the prevailing standard of nonconformity. - Bill Vaughan
Rezolutia zilei: Unghii rosii + rochie scurta + ghetute cu toc= DA, alta viata
Problema zilei: Trebuie sa fac ceva cu parul asta; sa il mai tund? Sau poate o peruca....
Muzichia zilei: Daca nu esti...asta e! http://www.youtube.com/watch?v=HTwfiZP3DoI&feature=related
Citatul zilei: If there is anything the nonconformist hates worse than a conformist, it's another nonconformist who doesn't conform to the prevailing standard of nonconformity. - Bill Vaughan
Rezolutia zilei: Unghii rosii + rochie scurta + ghetute cu toc= DA, alta viata
Problema zilei: Trebuie sa fac ceva cu parul asta; sa il mai tund? Sau poate o peruca....
Ideea zilei: Londra in mai sau Parisul in iunie....tre' sa analizez.
joi, 18 martie 2010
Ani de liceu
Noi nu stiu daca am avut emotii la Romana (la Mate sigur!!!) cum zice cantecul, dar cu siguranta ne-am pastrat bine si ne-am revazut cu mult drag dupa o viata d eom- de om mic, dar om!- care-incotro.
Va prezint deci un fel de Muschetarii de Cuza de Focsani, dupa 10 ani de lupte; sau asa arata fratilor oamenii dupa 10 ani de la terminarea liceului, mai bine ca atunci.
N-am mai recunoscut nimic pe la Liceu - ma scuzati actual Colegiu- (civilizatia de!), unii nu ne-am recunoscut nici noi (varsta?) dar cu siguranta ne-am bucurat sa ne vedem. Si a fost f cald si bine - metaforic vorbind. Ba nu, de fapt a fost si foarte cald si bine si cu vremea.
La mai mare dragilor!
Vine vine primavara....
Stiti crezul meu: Lauda se sine...face f bine!
Mai ales dupa o iarna grea si cu multe haine pe mine.
Tin sa precizez ca in fotografia de fata nu aveam 30 de ani si tot superba eram :)
Si cum anumiti oameni rai - pe care nu-i voi mentiona pt moment, nu-mi dau pozele de la Venetia!!! postez si eu ce am pt a exemplifica conservarea. In speta poza de poveste dupa ce am urcat sdemii de trepte la Vatican in turnul Catedralei SanPietro (nu va duceti daca nu aveti experinta fratilor ca va raman oasele pe scarile alea).
Oricum intre Roma si Venetia pt mine lupta e clar castigata la puncte MULTE de prima. Asta desigur daca nu te duci cu iubitul sau cu socrul.
Concluzionand - ca timpul e bani!- eu sper sa vina primavara ca in cantec, si apoi vara ...si apoi tot vara si sa fie perpetuu cald si bine. 20 de grade anuntate in week-end...yupppyyyy!!!!
30 is the new 20
Recunoasteti personajele?
Da, 4 divine in the Gang...putin obosite (eu zic ca e de la lumina) ...da' clar superbe!
Ranjetul larg de pe fata mea vine de la superbul ceas pe care tocmai il primisem + 2 Sex on the beach + papuseii gay care se foiau pe langa noi.
Fiecare avem nevoie de un hobby, da?
AVATAR de avar
Am fost si eu la Avatar - nu acum , prin ianuarie parca.
Ca doar nu era sa raman ultimul om care nu-l vazuse.
Am avut in prealabil sentimente confuze vis-avis de film si dpdv cinematografic (prea multa isterie frate!) si dpdv personal. Dar asta e deja alta poveste.
M-am incapatanat sa-l vad la IMAX asa ca era sa fiu ultima care NU-l vede, ca un loc la IMAX e mai greu de gasit ca barbatul viselor mele. Adica f greu!
Revenind, am vazut capodopera lu' peste, ca tot omul.
Si mi-a placut, tot ca majoritatii. Si atat. Nu am plans de emotie, nu mi-am schimbat viziunea asupra societatii, nu m-am gandit sa ma sinucid...nici macar n-am mai simtit nevoia sa-l mai vad o data....
Parere generala: partea vizuala e f. frumoasa, povestea e subtirica, personajele seamana cu niste pisici albastre si cam prostute - per total ok.
Ciudat ca ma asteptam fie sa-mi placa MULT! fie sa nu-mi placa chiar deloc. La o senzatie de cladut nu m-am asteptat, dar cu asta ne multumim de obicei - c'asa-i in viata!
Mai mult decat filmul in sine mi-a placut insa parodia asta:
Engleza- http://www.youtube.com/watch?v=ffz1IpHgK1U&feature=related
Romana (preferata mea) - http://www.youtube.com/user/HappyFishTV#p/u/2/AbAzp1tr9B0
Descrie perfect profesional procesul :)
Opinia mea despre Avatar este ca ii trebuia si un scenarist; poate pt viitoarea parte se impaca Cameron cu fosta nevasta...
Ca doar nu era sa raman ultimul om care nu-l vazuse.
Am avut in prealabil sentimente confuze vis-avis de film si dpdv cinematografic (prea multa isterie frate!) si dpdv personal. Dar asta e deja alta poveste.
M-am incapatanat sa-l vad la IMAX asa ca era sa fiu ultima care NU-l vede, ca un loc la IMAX e mai greu de gasit ca barbatul viselor mele. Adica f greu!
Revenind, am vazut capodopera lu' peste, ca tot omul.
Si mi-a placut, tot ca majoritatii. Si atat. Nu am plans de emotie, nu mi-am schimbat viziunea asupra societatii, nu m-am gandit sa ma sinucid...nici macar n-am mai simtit nevoia sa-l mai vad o data....
Parere generala: partea vizuala e f. frumoasa, povestea e subtirica, personajele seamana cu niste pisici albastre si cam prostute - per total ok.
Ciudat ca ma asteptam fie sa-mi placa MULT! fie sa nu-mi placa chiar deloc. La o senzatie de cladut nu m-am asteptat, dar cu asta ne multumim de obicei - c'asa-i in viata!
Mai mult decat filmul in sine mi-a placut insa parodia asta:
Engleza- http://www.youtube.com/watch?v=ffz1IpHgK1U&feature=related
Romana (preferata mea) - http://www.youtube.com/user/HappyFishTV#p/u/2/AbAzp1tr9B0
Descrie perfect profesional procesul :)
Opinia mea despre Avatar este ca ii trebuia si un scenarist; poate pt viitoarea parte se impaca Cameron cu fosta nevasta...
Chiar asa
M-am decis sa-mi iau o masina!
Stiu, e al 3lea an...dar - tocmai - se stie ca 3 e cifra cu noroc si 2010 e un an al schimbarii in bine...si MAI ALES m-am saturat sa stau ca popandaul in ploaie/ninsoare prin statii de diverse.
Va fi desigur o masinuta second-hand....criza ne afecteaza si pe noi milionariii in euro :) Plus ca am o presintire ca o voi smuci putintel si e pacat de ea sa fie smucita fara sa fie obisnuita cu asta.
Nu stiu inca ce model - mi-ar placea ceva rosu :), dar sunt decisa sa-mi iau un BMW.
Din 2 motive:
a) Porche-urile decapotabile pe care mi le-am dorit mereu sunt prea de fite si
b) BMW-ul are o reclama super. Asta de mai sus!
PS Da, intentionez sa-mi iau si carnet pana sa conduc masina....
marți, 16 martie 2010
Banc
Intrebare: De ce e bine sa lucrezi la multinationala?
Raspuns: Ca sa primesti bancuri de la colegi.
Exemplu: Mai jos...
Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai:
Draga mama si tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter,Hans, Annemarie, Karin si Andreas. Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze
si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile. La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul… Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat. Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Huber de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie…) Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg. Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.
Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.
Va imbratisez cu drag,
Fiica voastra Maria
Raspuns: Ca sa primesti bancuri de la colegi.
Exemplu: Mai jos...
Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai:
Draga mama si tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter,Hans, Annemarie, Karin si Andreas. Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze
si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile. La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul… Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat. Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Huber de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie…) Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg. Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.
Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.
Va imbratisez cu drag,
Fiica voastra Maria
Schimbarea!
Deci e de rau?!!! Hai mai, poate e de bine...Nu, e de rau mai!! Sau poate....
Ma fascineaza oamenii care cred ca schimbarea poate fi invatata sau dez-vatata. Daca nu suntem Spencer Johnson, suntem norocosi foc daca o putem anticipa (si destepti, mancane-ar mama!) si ii putem supravietui pe termen lung.
Ca sa exemplific, materialul de mai jos rocked my world. La propriu!
PS In cele de mai sus, ma refer la cei care cred sincer, nu vb despre pierdutii care "dau bine corporatist", astia imi produc doar mila. Si dorinta de schimbare :)
PPS cititi Who moved my cheese, fratilor ca merita! http://www.youtube.com/watch?v=4C0M2CL9TJE
30! and counting
Imi plac pisicile. Mult. - asta in loc de auto-prezentare :)
Oricine ma cunoaste stie deja asta si se impaca cu gandul. Pt ca dupa 30 ani de adorat specia pisiciasca e greu sa mai sper la o reformare semnificativa. Sau sa mai vreau.
Imi plac pisicile pt ca sunt asa sigure pe ele incat STIU ca le iubesti desi nu o arati mereu si se comporta ca si cum AR MERITA iubirea ta apriori (mi-as dori deseori sa le pot copia din punctul asta de vedere)
Am desigur preferinte - ca si in cazul barbatilor, ochii verzi si privirea inteligenta sunt la mare pret, iar blana incalcita si leneveala ma dezamagesc.
Imi plac totusi toate pisicile (poate cu conditia sa aibe par) si orice fel de pisici - chiar si suparate, lasatoare de MULT par, somnoroase si fara chef de joaca.
Pentru ca au capacitatea sa se schimbe, sa-si adapteze comportamentul dorintelor stapanului.
Nu o fac intotdeauna - mandria e lucru mare, dar O POT face cand le avantajeaza (un bol de laptic face minuni).
Mi se spune ca sunt pisicoasa. Si ca-mi place sa ma pisicesc. O iau ca un compliment!
Imi place enorm, recunosc - cand am cu cine si de ce. Cand nu, nu e nevoie sa ma cunoasca toata lumea , nu? Suntem totusi o societate a instrainarii de cel de langa tine.
Vreau sa cred ca pot fi la fel de adaptiva ca si o pisicuta persana cand "stapanul" (sau interesul - ce cuvant urat!) o cere. In ultimul timp nu am fost, dar nu e niciodata timpul pierdut.
Cine zice ca 30 e o varsta psihologica?
Eu nu simt nici o schimbare fizica sau psihica dupa 'the big 3". Poate cateva riduri din jurul ochilor se vad putin cand nu intind bine fondul de ten...sau poate ma dor picioarele mai mult dupa 10 ore pe tocuri...si? Apusurile ma emotioneaza la fel de mult ca intotdeauna, asa ca nu-mi fac probleme.
Today is the first day of the rest of my life!
Am zis. Si azi e o zi frumoasa foc (cu exceptia obisnuitului vanticel de dimineata mulat perfect pe praful ireal din Pipera), ceea ce-mi da sperante.
Si maine? Vom vedea. Si ne vom pisici!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
