...sau sa invatam de la altii vol2
"Si cum nu mi-am gasit bricheta, am recurs la bricheta universala: aragazul. Si am scaparat flacara duduitoare, am tras cu nesat, si am simtit un miros ciudat: de porc parlit. Si mi-am adus aminte de momentele in care bunicul taia porcul de Craciun, si io, copil, priveam fermecat cum baga pumnalul in gatul godacului, il scurge de sange, il parleste cu 3 baloti de paie si apoi imi da sa mananc soric. Ori ureche.
Si, simtind io fumul ala ciudat, mi-am zis ca-i semn de primavara – nu de Craciun. Ca oamenii s-au apucat sa-si arda gunoaiele prin curti. Si poate miristile ca poate vin tatarii, nu am de unde sa stiu.
Si mi-am fumat tigara, si am coborat la masina, dat drumul la motor, aruncat privire in oglinda pentru ultimele retusuri faciale inainte de intalnire. Si atunci am vazut: bretonul meu, in straturile superficiale, arata ca si cum as fi fost lovit de fulger. Un fulger bland, ce totusi si-a propus sa ma crute. Dar recunosc ca aratam sauvage. Adica wilde. Sa fug sus sa ma autotund nu mai aveam timp. Ca-l petrecusem fumand cuminte, sub bretonul lovit de traznetul aragazului. Asa ca m-am autojumulit nitel, cat sa nu arat ca si cum mi-as fi facut un permanent cu solutie expirata in 1912."
Io am patit odata asa incercand sa-mi usuc parul fara feon....:) Genial!
Desi nu e banc, am ras mai mult ca la unul; ceea ce arata ca viata bate bancul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu