Intr-un apartament al unui bloc select de locuinte locuieste o fata batrina. O vecina o intreaba mereu de ce nu se casatoreste, de ce nu-si gaseste si ea un barbat cumsecade.
- De ce? raspunde batrina domnisoara. Doar am un ciine, un papagal si o pisica. Astea-mi sunt destule pina peste cap.
- Dar, totusi, aceste animale nu pot tine loc de sot.
- Cum sa nu? Ciinele miriie mereu, papagalul injura toata ziua, iar pisica-i plecata toata noaptea.
PS Asta ca sa nu ma mai tot intrebati de ce nu ma marit....
Se afișează postările cu eticheta banc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta banc. Afișați toate postările
joi, 25 martie 2010
luni, 22 martie 2010
Mai tare ca bancu'
Sper sa nu fiu acuzata de plagiat, dar mi-au dat deja lacrimile de ras isteric!
Deci NU sunt eu autorul, da?
"Si-mi ia lama Bic Comfort. Intalnirea era ieri. Ma prezint la chiuveta, ud bine moaca si barba cu apa calda, dau din belsug cu spuma, las sa intre in obrajori sa aiba efect. Scot Bicul din teaca si-l trec lejer peste obraji. Asteptand senzatia de Confort, promisa de numele lamei. Si vad ca nu prea aluneca. Se oprea in firu’ barbii ca un topor de cauciuc intr-o tulpina de baobab. Mai sa fie… Pai unde-i comfortu?! Insist. Si trag mai tare. Atunci a aparut senzatia de confort total. Imi simteam obrazul cam ca o lamaie data prin razatoare. Ca si cum m-as fi barbierit cu o scandura plina de cuie. Opa, mai usurel ca ma sinucid la chiuveta!
Si am tras mai usurel. Dar daca trageam usurel, barba era luata strict aleatoriu, probabil in functie de cum se simtea lama bine. Adicatelea confortul ei, nu al meu. Obrazul meu arata ca tinerele domnite interbelice ce se iubisera cu ofiteri germani si erau tunse chilug in pietele publice. Dar se putea si mai rau. Pentru ca in ciuda eforturilor sustinute si a senzatiei totale de disconfort, inca nu-mi daduse sangele. Si am continuat barbierirea, trebuia s-o finalizez, intalnirea aia importanta incepea intr-o ora.
Cumva am finalizat, tot capul imi pulsa, parca era un chibrit care arsese. Un chibrit fara ochi. Si atunci a inceput. Sangerearea. Stropi grasuti au inceput sa apara peste tot. Obraji, dar in special zona gatului. Mi se umpluse de sange. Mii de pori fusesera retezati. Ori probabil Bic-ul smulsese firul din radacina si descatusase raurile de sange visiniu. Inainte sa ma prabusesc, am spalat repede cu apa rece. Cica sa inchid porii. N-am inchis nimic. Sangele iesea, iesea, iesea. Sa vazi ca mor ca un nemernic ucis de lama Bic… Confort… Ok, nu muream, v-am zis ca nu exagerez, dar nici bine nu-mi era. Nu puteam sa merg la intalnire ca o victima a vampirilor. Parea ca io ramasesem ultimul om din lume si toti vampirii ma muscasera pe mine de gat.
Am bagat after shave. Valuri valuri. Sa opreasca hemoragia. Dar parfumatul lichid se amesteca cu sangele-mi cald si se formase o treaba roz. Si parfumata. Mi-am invaluit gatul in hartie igienica. Si am stat nitel. Dar eram deja in intarziere. Dupa cateva minute am luat hartia. Inundatia rosie se mai oprise. Am mai spalat o tura cu after shave, gatul mi se inflamase pe dinafara, capatase proportii, parca ridicasem haltere cu capul toata ziua.
Dar nu mai sangeram, nu eram nevoit sa imi leg un garou de gat si sa anunt la intalnire ca-s Fashion. Si asta se poarta. Colier de cauciuc, binse strans, care bulbuca ochii pentru scoaterea in evidenta la sptrancenelor."
Frate....N-am ma ras de mult asa! Zau!
Deci NU sunt eu autorul, da?
"Si-mi ia lama Bic Comfort. Intalnirea era ieri. Ma prezint la chiuveta, ud bine moaca si barba cu apa calda, dau din belsug cu spuma, las sa intre in obrajori sa aiba efect. Scot Bicul din teaca si-l trec lejer peste obraji. Asteptand senzatia de Confort, promisa de numele lamei. Si vad ca nu prea aluneca. Se oprea in firu’ barbii ca un topor de cauciuc intr-o tulpina de baobab. Mai sa fie… Pai unde-i comfortu?! Insist. Si trag mai tare. Atunci a aparut senzatia de confort total. Imi simteam obrazul cam ca o lamaie data prin razatoare. Ca si cum m-as fi barbierit cu o scandura plina de cuie. Opa, mai usurel ca ma sinucid la chiuveta!
Si am tras mai usurel. Dar daca trageam usurel, barba era luata strict aleatoriu, probabil in functie de cum se simtea lama bine. Adicatelea confortul ei, nu al meu. Obrazul meu arata ca tinerele domnite interbelice ce se iubisera cu ofiteri germani si erau tunse chilug in pietele publice. Dar se putea si mai rau. Pentru ca in ciuda eforturilor sustinute si a senzatiei totale de disconfort, inca nu-mi daduse sangele. Si am continuat barbierirea, trebuia s-o finalizez, intalnirea aia importanta incepea intr-o ora.
Cumva am finalizat, tot capul imi pulsa, parca era un chibrit care arsese. Un chibrit fara ochi. Si atunci a inceput. Sangerearea. Stropi grasuti au inceput sa apara peste tot. Obraji, dar in special zona gatului. Mi se umpluse de sange. Mii de pori fusesera retezati. Ori probabil Bic-ul smulsese firul din radacina si descatusase raurile de sange visiniu. Inainte sa ma prabusesc, am spalat repede cu apa rece. Cica sa inchid porii. N-am inchis nimic. Sangele iesea, iesea, iesea. Sa vazi ca mor ca un nemernic ucis de lama Bic… Confort… Ok, nu muream, v-am zis ca nu exagerez, dar nici bine nu-mi era. Nu puteam sa merg la intalnire ca o victima a vampirilor. Parea ca io ramasesem ultimul om din lume si toti vampirii ma muscasera pe mine de gat.
Am bagat after shave. Valuri valuri. Sa opreasca hemoragia. Dar parfumatul lichid se amesteca cu sangele-mi cald si se formase o treaba roz. Si parfumata. Mi-am invaluit gatul in hartie igienica. Si am stat nitel. Dar eram deja in intarziere. Dupa cateva minute am luat hartia. Inundatia rosie se mai oprise. Am mai spalat o tura cu after shave, gatul mi se inflamase pe dinafara, capatase proportii, parca ridicasem haltere cu capul toata ziua.
Dar nu mai sangeram, nu eram nevoit sa imi leg un garou de gat si sa anunt la intalnire ca-s Fashion. Si asta se poarta. Colier de cauciuc, binse strans, care bulbuca ochii pentru scoaterea in evidenta la sptrancenelor."
Frate....N-am ma ras de mult asa! Zau!
La ce m-am tavalit de ras
...sau sa invatam de la altii vol2
"Si cum nu mi-am gasit bricheta, am recurs la bricheta universala: aragazul. Si am scaparat flacara duduitoare, am tras cu nesat, si am simtit un miros ciudat: de porc parlit. Si mi-am adus aminte de momentele in care bunicul taia porcul de Craciun, si io, copil, priveam fermecat cum baga pumnalul in gatul godacului, il scurge de sange, il parleste cu 3 baloti de paie si apoi imi da sa mananc soric. Ori ureche.
Si, simtind io fumul ala ciudat, mi-am zis ca-i semn de primavara – nu de Craciun. Ca oamenii s-au apucat sa-si arda gunoaiele prin curti. Si poate miristile ca poate vin tatarii, nu am de unde sa stiu.
Si mi-am fumat tigara, si am coborat la masina, dat drumul la motor, aruncat privire in oglinda pentru ultimele retusuri faciale inainte de intalnire. Si atunci am vazut: bretonul meu, in straturile superficiale, arata ca si cum as fi fost lovit de fulger. Un fulger bland, ce totusi si-a propus sa ma crute. Dar recunosc ca aratam sauvage. Adica wilde. Sa fug sus sa ma autotund nu mai aveam timp. Ca-l petrecusem fumand cuminte, sub bretonul lovit de traznetul aragazului. Asa ca m-am autojumulit nitel, cat sa nu arat ca si cum mi-as fi facut un permanent cu solutie expirata in 1912."
Io am patit odata asa incercand sa-mi usuc parul fara feon....:) Genial!
Desi nu e banc, am ras mai mult ca la unul; ceea ce arata ca viata bate bancul.
"Si cum nu mi-am gasit bricheta, am recurs la bricheta universala: aragazul. Si am scaparat flacara duduitoare, am tras cu nesat, si am simtit un miros ciudat: de porc parlit. Si mi-am adus aminte de momentele in care bunicul taia porcul de Craciun, si io, copil, priveam fermecat cum baga pumnalul in gatul godacului, il scurge de sange, il parleste cu 3 baloti de paie si apoi imi da sa mananc soric. Ori ureche.
Si, simtind io fumul ala ciudat, mi-am zis ca-i semn de primavara – nu de Craciun. Ca oamenii s-au apucat sa-si arda gunoaiele prin curti. Si poate miristile ca poate vin tatarii, nu am de unde sa stiu.
Si mi-am fumat tigara, si am coborat la masina, dat drumul la motor, aruncat privire in oglinda pentru ultimele retusuri faciale inainte de intalnire. Si atunci am vazut: bretonul meu, in straturile superficiale, arata ca si cum as fi fost lovit de fulger. Un fulger bland, ce totusi si-a propus sa ma crute. Dar recunosc ca aratam sauvage. Adica wilde. Sa fug sus sa ma autotund nu mai aveam timp. Ca-l petrecusem fumand cuminte, sub bretonul lovit de traznetul aragazului. Asa ca m-am autojumulit nitel, cat sa nu arat ca si cum mi-as fi facut un permanent cu solutie expirata in 1912."
Io am patit odata asa incercand sa-mi usuc parul fara feon....:) Genial!
Desi nu e banc, am ras mai mult ca la unul; ceea ce arata ca viata bate bancul.
marți, 16 martie 2010
Banc
Intrebare: De ce e bine sa lucrezi la multinationala?
Raspuns: Ca sa primesti bancuri de la colegi.
Exemplu: Mai jos...
Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai:
Draga mama si tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter,Hans, Annemarie, Karin si Andreas. Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze
si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile. La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul… Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat. Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Huber de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie…) Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg. Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.
Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.
Va imbratisez cu drag,
Fiica voastra Maria
Raspuns: Ca sa primesti bancuri de la colegi.
Exemplu: Mai jos...
Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai:
Draga mama si tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter,Hans, Annemarie, Karin si Andreas. Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze
si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile. La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul… Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat. Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Huber de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie…) Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg. Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.
Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.
Va imbratisez cu drag,
Fiica voastra Maria
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
